Înțelesuri
- 1
A avea încredere în cineva sau în ceva, a se bizui.
„Nu te încrede în promisiunile lui.”
- 2
(Popular) A avea o părere prea bună despre sine, a se făli.
„S-a încrezut după ce a câștigat concursul.”
- 3
(Învechit și popular) A încredința ceva cuiva.
„I-a încrezut cheile casei vecinului.”
Antonime
Cum se folosește
Prezentul: mă încred, te încrezi, se încrede.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- mă încred
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- te încrezi
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- se încrede
- perfect simplu pers. 1 singular
- mă încrezui
- mai-mult-ca-perfect pers. 1 plural
- ne încrezuserăm
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să mă încred
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să se încreadă
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- încrede-te
- gerunziu
- încrezându-mă
- participiu
- încrezut
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din „în” și „crede”.