Înțelesuri
- 1
(Despre bărbați) A-și lua nevastă; a se căsători.
„S-a însurat la treizeci de ani, cu o colegă de facultate.”
- 2
(Tranzitiv) A face pe cineva să se căsătorească; a-l căsători.
„Părinții voiau să-l însoare cu fata vecinului.”
Sinonime
Antonime
Cum se folosește
Se spune despre bărbați; pentru femei se folosește „a se mărita”.
Expresii și locuțiuni
- Plouă cu soare, se însoară ursulvorbă spusă copiilor când plouă pe vreme însorită.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- însor
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- însori
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- însoară
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să însor
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să însoare
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- însoară
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit dintr-un cuvânt latinesc format de la uxor („soție”).