Înțelesuri
- 1
A avea loc, a se petrece.
„Accidentul s-a întâmplat la ieșirea din sat.”
- 2
A se nimeri, a se ivi din întâmplare.
„S-a întâmplat să fiu și eu de față.”
Cum se folosește
Verbul se folosește aproape numai la persoana a treia: „se întâmplă”, „s-a întâmplat”.
Expresii și locuțiuni
- Ce s-a întâmplat?întrebare pusă când bănuiești un necaz.
- Se mai întâmplăformulă de împăcare: nu e nimic grav, se poate întâmpla oricui.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- se întâmplă
- imperfect pers. a 3-a plural
- se întâmplau
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să se întâmple
- gerunziu
- întâmplându-se
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Probabil din latina populară intemplare, format de la tempus („timp”): ceea ce cade într-un anumit moment.