Înțelesuri
- 1
A lua în stăpânire ceva ce nu-ți aparține.
„Și-a însușit banii din casierie.”
- 2
A dobândi cunoștințe sau deprinderi; a învăța temeinic.
„Și-a însușit limba germană în doi ani.”
- 3
A accepta ca fiind bună o părere sau o propunere.
„Comisia și-a însușit observațiile raportorului.”
Sinonime
- a-și apropria
- a asimila
- a adopta
Antonime
- a restitui
- a respinge
Expresii și locuțiuni
- Însușire de bunformula prin care se confirmă oficial că o lucrare a fost acceptată.
Etimologie
Format în română de la pronumele „însuși”. Are slug separat, fiindcă adresa „insusi” e a pronumelui.