Înțelesuri
- 1
A nu primi, a nu accepta ceva.
„Comisia a respins cererea.”
- 2
A împinge înapoi, a da la o parte de lângă tine.
„Magnetul respinge celălalt pol.”
- 3
A opri un atac; a sili dușmanul să dea înapoi.
„Apărătorii au respins asaltul.”
- 4
(Despre un candidat) A nu-l admite la un examen sau la un concurs.
„A fost respins la proba practică.”
- 5
A stârni scârbă sau neplăcere.
„Îl respinge orice formă de lingușire.”
Sinonime
- a refuza
- a înlătura
- a repudia
Expresii și locuțiuni
- A respinge din capul loculuia nu primi nici măcar spre discuție.
- A respinge o acuzațiea spune limpede că nu e adevărată.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- resping
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- respinge
- perfect simplu pers. 1 singular
- respinsei
- perfect simplu pers. 1 plural
- respinserăm
- mai-mult-ca-perfect pers. 1 plural
- respinseserăm
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să resping
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să respingă
- gerunziu
- respingând
- participiu
- respins
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din italiană (respingere).