Înțelesuri
- 1
A nu primi, a nu accepta ceva.
„Comisia a respins cererea.”
- 2
A împinge înapoi, a da la o parte de lângă tine.
„Magnetul respinge celălalt pol.”
- 3
A opri un atac; a sili dușmanul să dea înapoi.
„Apărătorii au respins asaltul.”
- 4
(Despre un candidat) A nu-l admite la un examen sau la un concurs.
„A fost respins la proba practică.”
- 5
A stârni scârbă sau neplăcere.
„Îl respinge orice formă de lingușire.”
Sinonime
- a refuza
- a înlătura
- a repudia
Expresii și locuțiuni
- A respinge din capul loculuia nu primi nici măcar spre discuție.
- A respinge o acuzațiea spune limpede că nu e adevărată.
Etimologie
Din italiană (respingere).