Înțelesuri
- 1
A trage aer în plămâni și a-l da afară; a răsufla.
„Respiră greu de la o vreme, mai ales noaptea.”
- 2
A răsufla ușurat, după un efort sau după o spaimă.
„Abia acum pot să respir, s-a terminat cu bine.”
- 3
A avea o clipă de răgaz.
„N-am avut timp să respir toată ziua.”
- 4
(Figurat) A răspândi, a degaja o stare.
„Casa aceea respira liniște.”
Sinonime
- a răsufla
- a degaja
Antonime
Expresii și locuțiuni
- A respira ușurata se liniști după o grijă care a trecut.
- A nu avea timp să respiria fi peste măsură de ocupat.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- respir
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- respiră
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să respir
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să respire
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (respirer), latină și italiană (respirare).