Înțelesuri
- 1
(Reflexiv) A fi surprins de ceva; a nu-ți veni să crezi.
„Mă mir că a ajuns la timp, el care întârzie mereu.”
- 2
A surprinde pe cineva, a-l pune în încurcătură.
„Nu mă miră nimic din ce face.”
- 3
(Reflexiv) A se întreba, a nu-și da seama cum stau lucrurile.
„Se mira cum de nu se auzise nimic până atunci.”
Sinonime
- a (se) minuna
- a (se) nedumeri
- a (se) uimi
Antonime
Expresii și locuțiuni
- Te miri ceun lucru mărunt, o nimica toată.
- Te miri cineun oarecare, care n-avea niciun rost acolo.
- Mă miram eu să nu...eram sigur că așa se va întâmpla.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- mă mir
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- se miră
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să mă mir
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să se mire
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- miră-te
- gerunziu
- mirându-mă
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latinescul mirari.