Înțelesuri
- 1
A simți cu nasul mirosul a ceva.
„Miroase pâinea caldă din pungă.”
- 2
A apropia nasul de ceva, anume ca să afli ce miros are.
„A mirosit floarea și a strănutat.”
- 3
A răspândi un miros. Se folosește la persoana a III-a.
„În toată casa mirosea a cozonac.”
- 4
(familiar) A bănui ceva dinainte; a presimți.
„A mirosit că se pregătește o farsă.”
- 5
(despre animale) A descoperi ceva după miros; a adulmeca.
„Câinele a mirosit urma iepurelui.”
Sinonime
Cum se folosește
Are și o formă populară, „a amirosi”, care azi se aude rar.
Expresii și locuțiuni
- Miroase a cevase anunță, se prevestește ceva: „miroase a ploaie”, „miroase a ceartă”.
- Nu miroase a binesunt semne că lucrurile o iau în rău.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- miros
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- miroși
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- miroase
- imperfect pers. 1 singular
- miroseam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să miros
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să miroasă
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- miroase
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavul mirosati.