Înțeles
A simți dinainte, fără să știi sigur de ce, că se va întâmpla ceva.
„Presimțea că vestea nu va fi bună.”
Sinonime
Cum se folosește
Prezentul: eu presimt, el presimte.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- presimt
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- presimte
- imperfect pers. 1 singular
- presimțeam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să presimt
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să presimtă
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- presimte
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din prefixul pre- și „a simți”, după franceza pressentir.