Înțelesuri
- 1
A spune dinadins lucruri neadevărate.
„A mințit ca să nu-l certe părinții.”
- 2
A înșela pe cineva, făcându-l să creadă ce nu e adevărat.
„L-a mințit cu promisiuni frumoase.”
Antonime
- a spune adevărul
- a mărturisi
Expresii și locuțiuni
- Minte de îngheață apeleminte cu nerușinare, fără să clipească.
- A-și minți foameaa-ți potoli foamea cu ceva puțin.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- mint
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- minte
- imperfect pers. 1 singular
- mințeam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să mint
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să mintă
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- minte
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latinescul mentiri.