Înțeles
A-i spune cuiva, cu nemulțumire, ce a greșit.
„Nu-ți reproșez nimic, știu că ai încercat.”
Sinonime
- a imputa
- a mustra
- a dojeni
Antonime
Cum se folosește
Prezentul: eu reproșez, el reproșează.
Expresii și locuțiuni
- A nu avea ce-și reproșaa avea conștiința împăcată.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- reproșez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- reproșează
- indicativ prezent pers. 1 plural
- reproșăm
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să reproșez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să reproșeze
- gerunziu
- reproșând
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza reprocher.