Înțelesuri
- 1
A urni ceva din loc apăsând asupra lui.
„Am împins mașina până la benzinărie.”
- 2
A da cuiva un ghiont puternic, ca să-l dea la o parte.
„L-a împins și l-a trântit la pământ.”
- 3
A îndesa ceva într-un loc strâmt.
„A împins hainele în valiză.”
- 4
(figurat) A îndemna pe cineva să facă ceva.
„Sărăcia l-a împins la furt.”
- 5
A-ți face loc înainte, înghesuindu-te. Se folosește reflexiv: a se împinge.
„Nu vă mai împingeți, urcăm toți.”
Sinonime
- a urni
- a îmbrânci
- a îndemna
Expresii și locuțiuni
- A împinge lucrurile prea departea întrece măsura.
- A împinge bani cuivaa-l mitui.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- împing
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- împinge
- perfect simplu pers. 1 singular
- împinsei
- perfect simplu pers. 1 plural
- împinserăm
- mai-mult-ca-perfect pers. 1 plural
- împinseserăm
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să împing
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să împingă
- gerunziu
- împingând
- participiu
- împins
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul impingere.