Înțelesuri
- 1
A mișca ceva spre tine sau într-o direcție, apucându-l.
„A tras ușa după el și a plecat.”
- 2
A duce după tine ceva greu.
„Calul trage căruța încărcată cu lemne.”
- 3
A scoate ceva dintr-un loc.
„A tras o carte din raftul de sus.”
- 4
A descărca o armă de foc.
„A tras trei focuri în aer, ca semnal.”
- 5
A inspira fum sau aer.
„Trage rar din țigară, fără grabă.”
- 6
A îndura; a suferi.
„A tras multe la viața lui, dar n-a spus nimănui.”
- 7
A înclina spre ceva; a avea o pornire.
„Trage spre partea mamei, și la fire, și la chip.”
- 8
(Despre vânt, curent) A sufla.
„Trage un curent de la geamul din spate.”
- 9
A trasa o linie.
„A tras o linie sub total și a adunat din nou.”
- 10
A opri undeva cu vehiculul.
„A tras pe dreapta și a coborât.”
- 11
A cântări.
„Sacul trage cincizeci de kilograme.”
- 12
A avea drept urmare; a atrage după sine.
„Fapta lui trage după ea o pedeapsă.”
Antonime
Expresii și locuțiuni
- A trage de timpa amâna, ca să câștigi timp.
- A trage pe sfoarăa înșela pe cineva.
- A trage cu urecheaa asculta pe furiș.
- A trage un pui de somna dormi puțin, peste zi.
- A trage ponoaselea suferi urmările faptelor altuia.
- A trage la răspunderea cere cuiva socoteală.
Etimologie
Moștenit din latină (*tragere, pentru trahere).