Înțelesuri
- 1
A desface un întreg în mai multe părți.
„Am împărțit tortul în opt felii.”
- 2
A da fiecăruia partea care i se cuvine.
„A împărțit banii frățește, până la ultimul leu.”
- 3
(la aritmetică) A face operația de împărțire.
„Zece împărțit la doi fac cinci.”
- 4
A avea ceva în comun cu cineva, a duce împreună un lucru bun sau greu.
„Au împărțit aceeași cameră de cămin patru ani.”
Expresii și locuțiuni
- A nu avea nimic de împărțit cu cinevaa nu avea nicio legătură și nicio ceartă cu el.
- A împărți pâinea cu cinevaa trăi alături de el și la bine, și la greu.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- împart
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- împarți
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- împarte
- imperfect pers. 1 singular
- împărțeam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să împart
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să împartă
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- împarte
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul impartire.