Înțelesuri
- 1
(Despre corp sau o parte a lui) A pierde pentru o vreme sensibilitatea și mișcarea.
„Mi-a amorțit piciorul de la statul pe scaun.”
- 2
(Despre unele animale) A intra în hibernare, în anotimpul rece.
„Broaștele amorțesc la sfârșitul toamnei.”
- 3
(Fig.) A-și pierde puterea sau intensitatea.
„Cu timpul, durerea a amorțit.”
Sinonime
Antonime
Cum se folosește
Prezentul: eu amorțesc, el amorțește.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- amorțesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- amorțește
- imperfect pers. 1 singular
- amorțeam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să amorțesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să amorțească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latină (*ammortire, adică admortire).