Înțelesuri
- 1
A face ca doi oameni certați să fie din nou în relații bune; reflexiv, a pune capăt unei certe.
„După o săptămână de tăcere, frații s-au împăcat.”
- 2
(Reflexiv) A se înțelege bine cu cineva, a trăi în armonie.
„Soacra și nora se împacă de minune.”
- 3
(Reflexiv) A accepta o situație, a se obișnui cu ea.
„Nu se poate împăca cu gândul că s-a mutat departe.”
- 4
A mulțumi pe cineva, a-l potoli dându-i ce vrea.
„Nu poți să-i împaci pe toți.”
Sinonime
- a reconcilia
- a împăciui
- a concilia
- a potoli
Antonime
- a (se) certa
- a (se) supăra
- a învrăjbi
Cum se folosește
Prezentul: eu împac, tu împaci, el împacă.
Expresii și locuțiuni
- A împăca și capra, și varzaa încerca să mulțumești deodată două părți cu interese opuse.
- A se împăca cu soartaa accepta ce nu poți schimba.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- împac
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- împaci
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- împacă
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să împac
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să împace
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- împacă
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latina populară *impacare.