Înțelesuri
- 1
A face pe cineva să nu mai fie supărat, să se liniștească; a calma, a împăca.
„Bunica l-a îmbunat pe bunicul cu o plăcintă caldă.”
- 2
A face pe cineva sau un animal mai blând; a îmblânzi.
„Câinele s-a îmbunat după ce i-am dat de mâncare.”
Sinonime
Cum se folosește
Prezent: îmbunez, îmbunează (și: îmbun). Conjunctiv: să îmbuneze.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- îmbunez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- îmbunează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să îmbunez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să îmbuneze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din „în” și „bun”.