Înțelesuri
- 1
A pune haine pe cineva sau pe tine însuți.
„A îmbrăcat copilul gros, era frig afară.”
- 2
(Reflexiv) A purta haine de un anumit fel.
„Se îmbracă simplu, dar cu gust.”
- 3
A face rost de haine pentru cineva.
„I-a îmbrăcat pe toți trei din leafa lui.”
- 4
A acoperi, a înveli ceva cu un strat sau cu un material.
„Au îmbrăcat pereții în lemn.”
- 5
A pune fața pe pernă sau pe plapumă.
„A îmbrăcat pernele cu fețe curate.”
- 6
A înveli coperțile unei cărți sau ale unui caiet.
„Și-a îmbrăcat caietele în hârtie albastră.”
- 7
A fereca o icoană sau o bijuterie în aur ori în argint.
„Icoana e îmbrăcată în argint.”
- 8
(Figurat) A învălui, a ascunde adevărata înfățișare a ceva.
„Și-a îmbrăcat refuzul în vorbe frumoase.”
Antonime
- a dezbrăca
- a dezveli
Expresii și locuțiuni
- A îmbrăca haina militarăa intra în armată.
- A se îmbrăca de sărbătoarea-și pune hainele cele mai bune.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- îmbrac
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- îmbraci
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- îmbracă
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să îmbrac
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să îmbrace
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- îmbracă
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latina populară (*imbracare, de la braca „pantaloni”).