Înțelesuri
- 1
A-și scoate hainele sau a i le scoate altuia.
„A dezbrăcat copilul și l-a băgat în cadă.”
- 2
(Reflexiv) A-și da jos îmbrăcămintea.
„S-a dezbrăcat de palton în holul rece.”
- 3
(Figurat) A jefui pe cineva de tot ce are.
„L-au dezbrăcat la cărți, până la ultimul leu.”
Sinonime
- a despuia
- a jefui
Antonime
- a îmbrăca
- a înveșmânta
Expresii și locuțiuni
- A dezbrăca pe cineva de averea-l lăsa fără nimic, prin șiretenie sau prin silă.
- A se dezbrăca de o deprindere(figurat) a scăpa de un obicei vechi.
Etimologie
Moștenit dintr-un cuvânt latinesc popular (*disbracare), de la „bracae”, nădragii purtați de daci și de gali.