Înțelesuri
- 1
A-și scoate hainele sau a i le scoate altuia.
„A dezbrăcat copilul și l-a băgat în cadă.”
- 2
(Reflexiv) A-și da jos îmbrăcămintea.
„S-a dezbrăcat de palton în holul rece.”
- 3
(Figurat) A jefui pe cineva de tot ce are.
„L-au dezbrăcat la cărți, până la ultimul leu.”
Sinonime
- a despuia
- a jefui
Antonime
- a îmbrăca
- a înveșmânta
Expresii și locuțiuni
- A dezbrăca pe cineva de averea-l lăsa fără nimic, prin șiretenie sau prin silă.
Atenție la scriere
- Dezbrăca sau desbrăca? Desface sau dezface? — Prefixul se scrie „dez-” înaintea vocalelor și a consoanelor sonore („dezbrăca”, „dezgheța”) și „des-” înaintea consoanelor surde („desface”, „descheia”).
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- dezbrac
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- dezbraci
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- dezbracă
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să dezbrac
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să dezbrace
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- dezbracă
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit dintr-un cuvânt latinesc popular (*disbracare), de la „bracae”, nădragii purtați de daci și de gali.