Înțelesuri
- 1
A așterne ceva deasupra unui lucru sau al unei ființe, ca să le ferească ori să le ascundă.
„A acoperit copilul cu o pătură.”
- 2
A pune capac peste ceva deschis; a astupa.
„Acoperă oala, să nu se răcească mâncarea.”
- 3
A pune acoperiș unei clădiri.
„Au acoperit casa cu țiglă.”
- 4
A întinde un strat de material peste o suprafață, ca s-o apere.
„Piesele se acoperă cu un strat de vopsea.”
- 5
A se întinde peste o suprafață.
„Iarba a acoperit toată poteca.”
- 6
(Militar) A apăra o trupă de atacul dușmanului, trăgând asupra lui.
„Un pluton a acoperit retragerea trupelor.”
- 7
(Reflexiv) A se pune la adăpost prin acte și măsuri justificative.
„S-a acoperit cu o hârtie semnată de șef.”
- 8
A ascunde o faptă a cuiva.
„Colegii l-au acoperit ca să nu fie sancționat.”
- 9
A face să nu se mai audă un sunet.
„Muzica acoperea toate discuțiile din sală.”
- 10
A plăti sau a compensa o cheltuială.
„Veniturile abia acoperă cheltuielile lunare.”
- 11
(Sport) A parcurge o distanță.
„A acoperit distanța în mai puțin de două ore.”
Sinonime
Antonime
- a descoperi
- a dezveli
Expresii și locuțiuni
- A se acoperi de gloriea face fapte mari, vrednice de laudă.
- A se acoperi de rușinea se face de râs.
- A acoperi cheltuielilea plăti tot ce s-a cheltuit.
- A acoperi terenul(sport) a fi mereu prezent în joc, pe toată suprafața.
Atenție la scriere
- Acoperă, descoperă, nu „acoperește” — Verbele „a acoperi” și „a descoperi” se conjugă fără „-esc”: eu acopăr, el acoperă; eu descopăr, el descoperă.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- acopăr
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- acoperă
- imperfect pers. 1 singular
- acopeream
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să acopăr
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să acopere
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latină (accooperire).