Înțelesuri
- 1
A lua în stăpânire un teritoriu prin luptă.
„Cetatea a fost cucerită după trei luni de asediu.”
- 2
A dobândi ceva prin efort îndelungat.
„Și-a cucerit locul în echipă prin muncă.”
- 3
A câștiga simpatia sau dragostea cuiva.
„I-a cucerit pe toți cu felul lui deschis.”
Expresii și locuțiuni
- A cuceri o cetatea o lua cu asalt de la dușman.
- A cuceri publicula-l câștiga de partea ta, prin farmec sau prin talent.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- cuceresc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- cucerește
- imperfect pers. 1 singular
- cuceream
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să cuceresc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să cucerească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit dintr-un cuvânt latinesc înrudit cu conquirere („a căuta, a dobândi”).