Înțelesuri
- 1
A pironi pe cruce un condamnat, ca pedeapsă.
„Romanii au crucificat mulți condamnați.”
- 2
(Fig.) A chinui, a condamna aspru.
„Presa l-a crucificat după scandal.”
Sinonime
Cum se folosește
Prezentul: eu crucific, el crucifică.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- crucific
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- crucifici
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- crucifică
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să crucific
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să crucifice
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (crucifier).