Înțelesuri
- 1
Faptul de a crucifica; răstignirea pe cruce.
„Pictura din altar înfățișează crucificarea lui Iisus.”
- 2
Figurat: chinuirea, condamnarea fără milă a cuiva.
„Presa a transformat greșeala lui într-o adevărată crucificare publică.”
Sinonime
- răstignire
Cum se folosește
Genitiv-dativ: crucificării; plural: crucificări.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- crucificării
- plural
- crucificări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).