Înțelesuri
- 1
Semnul alcătuit din două bare care se taie în unghi drept, făcut din lemn, piatră sau metal; e simbolul de căpătâi al creștinilor și amintește de răstignirea lui Iisus.
„Pe dealul de la marginea satului stă o cruce veche de lemn.”
- 2
(În Antichitate) Unealtă de tortură și de execuție, de care erau legați sau pironiți condamnații.
„Romanii îi pedepseau pe sclavii răsculați prin moarte pe cruce.”
- 3
Semn sau desen în formă de cruce: lângă un nume arată că omul a murit, în calendar marchează o sărbătoare, peste un text arată că a fost anulat.
„În calendarul bunicii, sărbătorile mari erau însemnate cu o cruce roșie.”
- 4
Gestul prin care credinciosul atinge cu degetele fruntea, pieptul și umerii, în semn de rugăciune; semnul crucii.
„Bătrâna și-a făcut cruce înainte să intre în biserică.”
- 5
Figurat: suferință grea pe care cineva o duce toată viața.
„Boala copilului a fost crucea lor timp de zece ani.”
- 6
Decorație în formă de cruce.
„Bunicul a primit Crucea „Sfântul Gheorghe” pentru vitejie.”
- 7
(Popular, adesea la plural) Loc unde se întretaie drumuri; răscruce.
„La crucea drumurilor se afla o fântână cu cumpănă.”
Sinonime
- troiță
- răscruce
- răspântie
Cum se folosește
Articulat: crucea; genitiv-dativ: crucii; plural: cruci.
Expresii și locuțiuni
- a-și face cruceA face semnul crucii; figurat, a se mira foarte tare.
- a pune cruce (unui lucru)A renunța definitiv la ceva, a-l socoti pierdut.
- a-și purta cruceaA-și îndura cu răbdare suferința.
- cruce de voinicBărbat zdravăn, în toată puterea.
- Crucea RoșieSemnul spitalelor și al ambulanțelor; organizația care ajută răniții, bolnavii și sinistrații.
Forme flexionare
- articulat
- crucea
- genitiv-dativ articulat
- crucii
- plural
- cruci
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul crux, crucis.