Înțelesuri
- 1
Loc în care se întâlnesc sau se despart două sau mai multe drumuri; răspântie.
„La răscruce, am luat-o spre stânga, cum scria pe indicator.”
- 2
Figurat: moment hotărâtor în viața cuiva sau a unui popor.
„După bacalaureat, se afla la o răscruce: facultate sau meserie?”
- 3
(Popular) Bucata de lemn a carului de care se prind șleaurile; crucea de lemn care împarte o fereastră.
„Bunicul a înlocuit răscrucea ferestrei, care putrezise.”
Sinonime
- răspântie
- intersecție
- încrucișare
Cum se folosește
Articulat: răscrucea; genitiv-dativ: răscrucii; plural: răscruci.
Forme flexionare
- articulat
- răscrucea
- genitiv-dativ articulat
- răscrucii
- plural
- răscruci
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din prefixul răs- și „cruce”.