Înțelesuri
- 1
Titlu de nobleță foarte înalt, mai mare decât al marchizului; omul care îl poartă.
„Ducele de Edinburgh a vizitat România de mai multe ori.”
- 2
Conducătorul unui ducat.
„Ducele de Burgundia era mai bogat decât mulți regi.”
- 3
(Istorie) Conducătorul militar al vechilor triburi germanice.
„Triburile își alegeau un duce pentru vreme de război.”
Sinonime
- herțog
Cum se folosește
Articulat: „ducele”; pluralul „duci”. Femininul e „ducesă”. Nu se confundă cu verbul „a duce”.
Etimologie
Din franceza duc și latina dux.