Înțelesuri
- 1
(În credințele populare) Ființă nevăzută; stafie, arătare.
„Se spunea că prin casa aceea umblă duhuri.”
- 2
Sufletul omului, ca parte nematerială a ființei lui.
„Și-a dat duhul spre dimineață.”
- 3
Istețime, spirit; felul ager de a vorbi.
„A răspuns cu mult duh și a dezamorsat cearta.”
- 4
Înțelesul adânc al unui text sau al unei rânduieli, dincolo de literă.
„A respectat duhul legii, nu doar cuvintele ei.”
Antonime
Expresii și locuțiuni
- A-și da duhula muri.
- Sărac cu duhulprost, naiv; în Evanghelie însă, cu sensul de smerit.
- Om de duhom spiritual, care spune vorbe de haz și cu tâlc.
Etimologie
Din slavonul duhŭ.