Înțelesuri
- 1
Partea nematerială a omului, cu gândurile și simțirile lui.
„Credea cu tărie în nemurirea sufletului.”
- 2
Felul de a fi al cuiva, mai ales bunătatea sau răutatea lui.
„Are un suflet bun, nu poate refuza pe nimeni.”
- 3
Persoană, ființă omenească.
„În sat n-a mai rămas niciun suflet iarna.”
- 4
Căldura și avântul cu care faci ceva.
„Cântă cu suflet, de aceea îl ascultă lumea.”
- 5
Cel care dă viață unei acțiuni sau unui grup.
„E sufletul echipei, fără el nu se mișcă nimic.”
- 6
Aerul tras în piept; suflarea.
„A urcat dealul fără suflet, dintr-o bucată.”
Antonime
Expresii și locuțiuni
- Din tot sufletulcu toată convingerea, din adâncul inimii.
- A-și da sufletula muri.
- A-i sta la sufleta-i fi drag.
- Cu sufletul la gurăa) gâfâind; b) cu mare emoție.
- A-și deschide sufletula se destăinui.
- Om de sufletom bun, care sare în ajutor.
Forme flexionare
- plural
- suflete
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latină (sufflitus, de la sufflare „a sufla”).