Înțelesuri
- 1
Durere fizică sau sufletească; starea celui care suferă.
„A îndurat multă suferință în anii bolii.”
- 2
Boală care îl chinuie pe cineva de multă vreme.
„Are o suferință veche la coloană.”
Expresii și locuțiuni
- A fi în suferințăa duce lipsă de ceva; despre lucruri, a merge prost.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- suferinței
- plural
- suferințe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format de la verbul „a suferi”, cu sufixul -ință, după modelul franțuzescului souffrance.