Înțelesuri
- 1
Faptul de a nu mai putea respira din lipsă de aer; asfixiere.
„Pompierii l-au salvat de la sufocare din camera plină de fum.”
- 2
(Figurat) Senzația de apăsare, de lipsă de libertate.
„Simțea o sufocare în biroul acela strâmt.”
Sinonime
- asfixiere
- înăbușire
- sufocație
Cum se folosește
Pluralul e „sufocări”.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- sufocării
- plural
- sufocări
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).