Înțelesuri
- 1
Persoană aflată în serviciul personal al cuiva; fecior, lacheu.
„Valetul i-a pregătit hainele pentru bal.”
- 2
(La cărți) Fiecare dintre cele patru cărți cu figura unui cavaler; fante.
„Valetul de treflă a bătut dama.”
- 3
(În Evul Mediu) Tânăr scutier în slujba unui senior.
„Valetul îi ducea cavalerului scutul și lancea.”
Forme flexionare
- plural
- valeți
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza valet.