Înțelesuri
- 1
Mișcare violentă a țăranilor împotriva celor care îi asupreau; revoltă.
„Răscoala din 1907 a pornit din nordul Moldovei.”
- 2
(Fig.) Zarvă mare, agitație și neliniște într-un grup de oameni.
„Zvonul a stârnit o răscoală printre vecini.”
Antonime
Cum se folosește
Genitiv-dativ articulat: răscoalei; plural: răscoale.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- răscoalei
- plural
- răscoale
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a răscula.