Înțelesuri
- 1
Faptul de a răsfăța sau de a fi răsfățat; alintare, mângâiere.
„Bunica își umplea nepotul de răsfăț.”
- 2
Desfătare, plăcere mare pe care o simți.
„O vacanță la mare a fost pentru ea un adevărat răsfăț.”
- 3
Huzur, belșug, viață fără griji.
„Trăia în răsfăț, fără nicio grijă.”
Sinonime
- alint
- desfătare
- huzur
Antonime
- lipsuri
Cum se folosește
Plural: răsfățuri.
Forme flexionare
- plural
- răsfățuri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din a răsfăța (derivat regresiv).