Înțelesuri
- 1
Faptul de a te supune cuiva, de a asculta poruncile.
„Regele cerea supunere totală de la boieri.”
- 2
Respect plin de smerenie.
„Și-a plecat capul în semn de supunere.”
Cum se folosește
Nu are plural.
Expresii și locuțiuni
- Cu supunereumil, smerit, cu mult respect.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- supunerii
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din verbul „a (se) supune”.