Înțelesuri
- 1
Faptul de a asculta ce spune cineva sau ce se aude.
„Discul se pretează la ascultare în liniște.”
- 2
Supunerea față de cei care poruncesc; cumințenie.
„Călugării fac jurământ de ascultare.”
- 3
Faptul ca un profesor să întrebe un elev din lecție.
„Mâine e ascultare la istorie.”
Sinonime
- supunere
- obediență
- audiție
Antonime
- neascultare
- nesupunere
Expresii și locuțiuni
- A fi sub ascultarea cuivaa fi în slujba sau sub autoritatea cuiva.
Etimologie
Din verbul „a asculta”.