Înțelesuri
- 1
Care face ce i se spune; cuminte, supus.
„E un copil ascultător, nu trebuie să-i spui de două ori.”
- 2
(Substantivat) Persoană care ascultă un concert, o conferință sau un post de radio.
„Emisiunea are mii de ascultători în fiecare dimineață.”
Antonime
- neascultător
- obraznic
Cum se folosește
Femininul e „ascultătoare”.
Etimologie
Format din „asculta” și sufixul -ător.