Înțelesuri
- 1
A ierta de o pedeapsă; a avea milă și a lăsa în viață.
„Învingătorul l-a cruțat pe inamic.”
- 2
A fi blând cu cineva, ca să nu-l superi sau să nu-l rănești; a menaja.
„Medicul a cruțat-o de vești proaste.”
- 3
A folosi cu grijă un obiect; a economisi.
„Cruță lumina și apa.”
- 4
(Reflexiv, învechit) A ezita să facă ceva, a se codi.
„Nu s-a cruțat să spună adevărul.”
Sinonime
Expresii și locuțiuni
- A cruța viața cuivaa nu-l omorî, deși fusese condamnat la moarte.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- cruț
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- cruță
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să cruț
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să cruțe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Origine necunoscută.