Înțelesuri
- 1
A trece cu vederea o greșeală; a nu mai socoti pe cineva vinovat.
„L-a iertat abia după ani de zile.”
- 2
A scuti pe cineva de o pedeapsă sau de o datorie.
„I-a iertat restul de bani, văzând cum stă.”
- 3
(Mai ales cu negație, despre puteri, sănătate sau vârstă) A-i îngădui cuiva să mai facă ceva.
„Nu-l mai iartă puterile să urce până sus.”
- 4
(În formule de politețe) Se spune când îți ceri scuze pentru un deranj.
„Iertați-mă că v-am întrerupt.”
Antonime
- a pedepsi
- a osândi
Expresii și locuțiuni
- Dumnezeu să-l ierteformulă spusă când se pomenește un mort.
- A ierta din sufleta ierta cu adevărat, fără să mai ții minte.
- Nu-l iartă inimanu se îndură să facă un lucru.
Atenție la scriere
- El se piaptănă, să se pieptene — La „a pieptăna” rădăcina se schimbă: „eu mă pieptăn”, dar „el se piaptănă” și „să se pieptene”. Nu „să se pieptăne”.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- iert
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- ierți
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- iartă
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să iert
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să ierte
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- iartă
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latină (libertare).