Înțelesuri
- 1
A pleca dintr-un loc închis; a trece dinăuntru în afară.
„A ieșit din casă fără palton.”
- 2
A se ivi, a apărea, a se face văzut.
„A ieșit soarele imediat după ploaie.”
- 3
(Despre semănături) A da din pământ primii colți.
„A ieșit grâul, se vede verdeața de la drum.”
- 4
A se trage din; a proveni.
„Iese dintr-o familie de învățători.”
- 5
A se elibera dintr-o situație sau dintr-o stare.
„A ieșit din spital după o lună.”
- 6
A reuși într-un anumit fel; a se clasa.
„A ieșit primul la concursul pe județ.”
- 7
A ajunge la o meserie, la un grad.
„A ieșit inginer și s-a întors în sat.”
- 8
A rezulta, a se obține.
„Din aluatul ăsta ies vreo douăzeci de plăcinte.”
- 9
(Despre socoteli) A da rezultatul așteptat.
„Nu-mi ies socotelile luna asta.”
- 10
(Despre culori, țesături) A-și pierde culoarea la spălat sau la soare.
„Bluza roșie a ieșit la prima spălare.”
Antonime
Expresii și locuțiuni
- A-și ieși din fire (sau din sărite, din pepeni)a se enerva foarte tare.
- A ieși în evidențăa se remarca dintre ceilalți.
- A ieși în calea cuivaa-l întâmpina.
- A ieși basma curatăa scăpa nepătat dintr-o încurcătură.
- Cum o ieșioricum ar fi; fie ce-o fi.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- ies
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- iese
- imperfect pers. 1 singular
- ieșeam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să ies
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să iasă
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latină (exire).