Înțelesuri
- 1
A mustra pe cineva pentru o greșeală; a dojeni.
„L-a certat că a întârziat iar.”
- 2
(Reflexiv, reciproc) A se lua la ceartă cu cineva.
„S-au certat din cauza unei nimicuri.”
- 3
(Reflexiv) A rupe relațiile de prietenie cu cineva.
„S-a certat cu fratele lui de doi ani.”
Sinonime
- a dojeni
- a mustra
- a se sfădi
Antonime
Expresii și locuțiuni
- A fi certat cu legeaa încălca în mod obișnuit legea.
- A fi certat cu gramaticaa scrie sau a vorbi cu multe greșeli.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- cert
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- cerți
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- ceartă
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să cert
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să certe
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- ceartă
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latină (certare).