Înțeles
A confirma oficial, printr-un act, o semnătură sau o ștampilă, că ceva e autentic, exact sau valabil.
„Notarul a certificat copia diplomei.”
Cum se folosește
Prezentul: eu certific, tu certifici, el certifică; conjunctiv: să certifice.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- certific
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- certifici
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- certifică
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să certific
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să certifice
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (certifier) și din latină (certificare).