Înțelesuri
- 1
A face dovada, a confirma un adevăr.
„Documentul atestă vechimea satului.”
- 2
A exista în scris, a figura într-un text.
„Cuvântul este atestat în secolul al XVII-lea.”
- 3
A confirma în funcție sau în grad.
„Comisia l-a atestat drept profesor.”
Sinonime
Cum se folosește
Prezentul: eu atest, el atestă.
Atenție la scriere
- Anunță, pronunță, renunță (nu „anunțează”) — „A anunța”, „a pronunța”, „a renunța”, „a denunța” se conjugă fără „-ez”: „el anunță”, „ea pronunță”, „ei renunță”. La fel „a contesta – contestă”, „a atesta – atestă”.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- atest
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- atești
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- atestă
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să atest
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să ateste
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (attester) și din latină (attestari).