Înțelesuri
- 1
A da de urma unui lucru ascuns sau a unei persoane căutate.
„Poliția l-a depistat pe hoț după camere.”
- 2
(Medicină) A descoperi o boală, uneori înainte să se manifeste.
„Analizele au depistat diabetul la timp.”
Antonime
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- depistez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- depistează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să depistez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să depisteze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza dépister.