Înțelesuri
- 1
A lua de jos și a duce în sus.
„A ridicat sacul pe umăr dintr-o mișcare.”
- 2
A face să se înalțe; a înălța.
„A ridicat mâna ca să răspundă.”
- 3
A clădi o casă sau o construcție de la temelie.
„Au ridicat casa în doi ani, singuri.”
- 4
A face să fie mai mare un preț, un nivel, o cantitate.
„Au ridicat prețurile din nou de la 1 septembrie.”
- 5
A lua ceva de undeva; a prelua.
„Ridică coletul de la poștă până vineri.”
- 6
A anula, a face să înceteze o măsură.
„Au ridicat restricțiile după o lună.”
- 7
A scula pe cineva din pat sau de pe scaun.
„L-a ridicat din somn la cinci dimineața.”
- 8
(Familiar) A lua pe cineva cu forța, din ordinul autorităților; a aresta.
„L-au ridicat de acasă, în zori.”
- 9
A pune o problemă în discuție.
„A ridicat problema drumului la ședința din sat.”
- 10
(Reflexiv) A se scula în picioare.
„S-a ridicat și a ieșit fără o vorbă.”
- 11
(Reflexiv, despre ceață, fum) A se înălța și a se risipi.
„S-a ridicat ceața abia spre prânz.”
- 12
(Reflexiv) A porni la luptă împotriva stăpânirii; a se răscula.
„Satul s-a ridicat împotriva boierului.”
Sinonime
- a înălța
- a construi
- a spori
- a sălta
Expresii și locuțiuni
- A ridica paharula închina în cinstea cuiva.
- A ridica mănușaa primi o provocare.
- A ridica ancoraa porni pe mare; a pleca la drum.
- A ridica din umeria arăta că nu știi sau că nu-ți pasă.
- A ridica glasula vorbi răstit; a protesta.
- A ridica în slăvia lăuda peste măsură.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- ridic
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- ridici
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- ridică
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să ridic
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să ridice
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latină (eradicare „a smulge din rădăcină”).