Înțelesuri
- 1
(Învechit) A judeca, a raționa, a cântări lucrurile cu mintea.
„Bătrânul rezona îndelung înainte să ia vreo hotărâre.”
- 2
(Rar, fizică) A se afla în rezonanță; a vibra odată cu altceva.
„Paharele din vitrină rezonau la fiecare notă joasă a pianului.”
Cum se folosește
Prezentul: eu rezonez, el rezonează.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- rezonez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- rezonează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să rezonez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să rezoneze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Sunt de fapt două cuvinte: cel vechi, „a judeca”, vine din franțuzescul raisonner (și germanul raisonnieren); cel din fizică, din franțuzescul résonner.