DEX Dicționar

a coborî

verb6 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    A se da jos dintr-un loc mai înalt sau dintr-un vehicul.

    „A coborât din tren la a treia stație.”

  2. 2

    A merge la vale, pe o pantă.

    „Am coborât de pe munte în trei ore.”

  3. 3

    A duce ceva de sus în jos.

    „A coborât lada din pod.”

  4. 4

    (Despre soare, lună) A se apropia de asfințit.

    „Soarele cobora spre creste.”

  5. 5

    A scădea în valoare sau în intensitate.

    „Temperatura a coborât sub zero grade.”

  6. 6

    (Figurat) A face ceva care te înjosește, sub demnitatea ta.

    „Nu coborî până acolo încât să-i răspunzi la fel.”

Expresii și locuțiuni

  • A coborî privireaa se uita în jos, de rușine sau de sfială.
  • A coborî ștachetaa-și micșora exigențele.

Atenție la scriere

  • A urca sus și a coborî jos — „A urca” înseamnă deja a merge în sus, iar „a coborî”, a merge în jos. „A urca sus” și „a coborî jos” sunt pleonasme.
  • Să poarte, să joace, să înoate: „o” devine „oa” — La verbe ca „a purta”, „a juca”, „a înota”, vocala din rădăcină devine „oa” la persoana a III-a și la conjunctiv: „poartă – să poarte”, „joacă – să joace”, „înoată – să înoate”. Nu „să porte”, „să joce”, „înotă”.
  • Coboară, doboară, dar hotărăște — „A coborî” și „a doborî” se conjugă fără „-ăsc”: eu cobor, el coboară, să coboare. „A hotărî” are „-ăsc”: eu hotărăsc, el hotărăște.

Forme flexionare

indicativ prezent pers. 1 singular
cobor
indicativ prezent pers. a 3-a singular
coboară
imperfect pers. 1 singular
coboram
conjunctiv prezent pers. 1 singular
să cobor
conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
să coboare
imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
coboară

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

Înrudit cu forma veche „a pogorî”, de origine slavă.

Cuvinte formate din „a coborî”

Alte cuvinte de pe litera C