Înțelesuri
- 1
A se da jos dintr-un loc mai înalt sau dintr-un vehicul.
„A coborât din tren la a treia stație.”
- 2
A merge la vale, pe o pantă.
„Am coborât de pe munte în trei ore.”
- 3
A duce ceva de sus în jos.
„A coborât lada din pod.”
- 4
(Despre soare, lună) A se apropia de asfințit.
„Soarele cobora spre creste.”
- 5
A scădea în valoare sau în intensitate.
„Temperatura a coborât sub zero grade.”
- 6
(Figurat) A face ceva care te înjosește, sub demnitatea ta.
„Nu coborî până acolo încât să-i răspunzi la fel.”
Sinonime
- a descinde
- a scădea
- a se da jos
- a se lăsa
Expresii și locuțiuni
- A coborî privireaa se uita în jos, de rușine sau de sfială.
- A coborî ștachetaa-și micșora exigențele.
Atenție la scriere
- A urca sus și a coborî jos — „A urca” înseamnă deja a merge în sus, iar „a coborî”, a merge în jos. „A urca sus” și „a coborî jos” sunt pleonasme.
- Să poarte, să joace, să înoate: „o” devine „oa” — La verbe ca „a purta”, „a juca”, „a înota”, vocala din rădăcină devine „oa” la persoana a III-a și la conjunctiv: „poartă – să poarte”, „joacă – să joace”, „înoată – să înoate”. Nu „să porte”, „să joce”, „înotă”.
- Coboară, doboară, dar hotărăște — „A coborî” și „a doborî” se conjugă fără „-ăsc”: eu cobor, el coboară, să coboare. „A hotărî” are „-ăsc”: eu hotărăsc, el hotărăște.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- cobor
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- coboară
- imperfect pers. 1 singular
- coboram
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să cobor
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să coboare
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- coboară
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Înrudit cu forma veche „a pogorî”, de origine slavă.