Înțelesuri
- 1
(Despre păsări) A-și face cuibul într-un loc.
„Rândunelele au cuibărit sub streașină.”
- 2
(Figurat) A se așeza comod într-un loc.
„Copilul s-a cuibărit în brațele mamei.”
Sinonime
Cum se folosește
Prezentul: eu cuibăresc, el cuibărește.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- cuibăresc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- cuibărește
- imperfect pers. 1 singular
- cuibăream
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să cuibăresc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să cuibărească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din cuibar.