Înțelesuri
- 1
A afla greutatea unui obiect sau a unei ființe cu ajutorul cântarului sau al balanței.
„Vânzătoarea a cântărit merele și a scris prețul.”
- 2
(Figurat) A judeca atent, luând în calcul toate posibilitățile.
„A cântărit bine ofertele înainte de a semna.”
- 3
A avea o anumită greutate.
„Sacul cântărește douăzeci de kilograme.”
- 4
(Figurat) A avea greutate, a fi luat în seamă.
„Cuvântul lui cântărește mult în comisie.”
Expresii și locuțiuni
- A cântări din ochia stabili greutatea fără cântar, doar privind; a examina cu atenție cu privirea.
- A-și cântări vorbelea se gândi bine înainte de a spune ceva.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- cântăresc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- cântărește
- imperfect pers. 1 singular
- cântăream
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să cântăresc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să cântărească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din «cântar».