Înțelesuri
- 1
A merge călare pe un cal.
„A învățat să călărească la șase ani.”
- 2
A mâna calul stând pe el.
„Călărea iapa fără șa.”
Sinonime
Antonime
Expresii și locuțiuni
- A călări pe deșelatea călări fără șa.
- Cal de călăriecal crescut anume ca să fie călărit.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- călăresc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- călărește
- imperfect pers. 1 singular
- călăream
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să călăresc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să călărească
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format în românește de la „călare”.