Înțelesuri
- 1
A primi ceva, de obicei în urma unei cereri sau ca dar.
„A căpătat o bicicletă de ziua lui.”
- 2
A dobândi o însușire, o stare, un obicei.
„După vacanță a căpătat curaj și a început să vorbească în clasă.”
- 3
A se alege cu o boală sau cu un necaz.
„A căpătat o răceală în ploaie.”
Cum se folosește
Prezentul: eu capăt, tu capeți, el capătă; conjunctivul: să capete.
Expresii și locuțiuni
- De căpătatprimit de pomană, nu muncit.
- A căpăta curaja deveni mai îndrăzneț.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- capăt
- indicativ prezent pers. a 2-a singular
- capeți
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- capătă
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să capăt
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să capete
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- capătă
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latina populară capitare.